george Filip

O  AMINTIRE

- regretatului prieten

nicăPetre - sculptorul -

 

ce să vă spun prin vers, la o adică,

despre celebrul sculptor petreNică?

l-am cunoscut în epoca de piatră

când de la oaste, l-au lăsat la vatră.

 

striga un plutonier,vomîdu-şi sila

-te-aşteaptă toţi golanii, la Brăila!

Nică privea la mecla lui - figură

şi-l măsura în vreo caricatură.

 

l-am revăzut după un sfert de veac,

că amândurora ni-s anii lungi -  un fleac.

era-n Toronto - eu, la Montreal.

ne-a adunat un fel de carnaval,

sau un Congres, cam de literatură.

Ni se-ncleştau cuvintele pe gură:

- bine-ai venit poete...bun venit!

- cu greu bătrâne ... bine te-am găsit!

 

tîra cu el o gagică

mică, slabă, uscăţică;

o ibovnică nu strică ...

 

şi mi-a zis, fără perdea:

- eu te ştiu de jighimea;

mă ... să nu te dai la ea!

 

tu ai auzit de mine:

sunt haiduc printre destine

şi-am să vîr cuţâtu-n tine.

 

eu la târfă nu m-am dat.

ea la dracu a plecat;

nu ştiu, cin-l-o fi-ngropat?!?

 

... şi Nică a lăsat pe-acest tărâm

în faţa casei, un micuţ salcâm

şi-acum, în cer, Petre sculptează sfinţi

printre străbunii lui, fraţi şi părinţi.

 

cu barda şi cu laserul din daltă

Nică repară lumea stră-cealaltă.

chiar Dumnezeu, se zice că se zbate,

să îl sculpteze-n stră-eternitate.

 

Brăila, jos, prin Bălţile Brăilei,

cerşeşte crez din degetele milei

şi doar poeţii  -  lacrimă amară,

îi scriu lui Nică ce mai e prin Ţară.

 

în amintirea lui, pe bătătură

am un copac cu mîndră-ncrengătură

şi când salcâmii lumii ard prin vetre

eu sorb un vin, cu Sfântul nicăPetre ..

 

1 iulie - 2011 - Montreal