Blog

george FILIP

EU ... NU  MĂ  BAG

Astăzi voi încerca o aproximativă Omografie socială şi în reflexiile mele voi lua în derâdere inocenţa cretină şi laşă a acelor indivizi care se ascund sub scutul aparent ionocent al celor patru cuvinte din titlu. Eu nu mă bag ... Este cea mai abjectă stare de nonfuncţionalitate a concetăţeanului OM Folosind concentratele mele divagaţii mă voi învîrti doar în perimetrul hotarelor spirituale ale poporului meu de români, incontestabil - descendent al dacilor!. Fireşte, voi penetra în matricea, în baca secretă dar ancestrală de unde izvorăşte comportamentul nostru static şi  păgubos. Indiferenţa la viaţa în care pulsăm o demasc şi o numesc public  LAŞITATE. Nu voi autopsia fenomenul la nivel planetar fiindcă ar trebui să scriu cel puţin un milion de volume, ori ... eu nu mă bag, n-am timp de risipit, aş zice. De-a lungul istoriei  noastre avem maldăre de exemplificări de ordinul spuselor cu atâta ironie în titlu. Aşa nu ne-am băgat, la propriu o spun, când hapsânul habsburgic i-a pus lui DOJA coroana ucigaşă de foc - pe cap. Pe HORIA din ALBAC  l-am lăsat tras pe roată şi n-am sărit cu topoarele ... Lui MIHAI  VITEAZUL i-au retezat  şogorii capul, la vreme de noapte, când locotenenţii lui erau beţi sau dormeu, şi nimeni n-a strigat  NEM  SOBOT! După  TUDOR DE LA VLADIMIR  a alergat potera eteristă, l-au rupt  în bucăţi  şi poporul lui NU MĂ BAG nu a ieşit cu flintele să-i întrebe: TIKANIS mă?!? Pe BĂLCESCU l-a expulzat  Domnia din Ţară iar bravul revo-luţionar a murit mistuit de doruri pe la Palermo - şi nu-i recuperează nimeni măcar rămăşiţele pământeşti, ca lui Monica lovinescu şi Virgil Ierunca, mai recent ...”?!?” Pe întâiul voievod român - CUZA, de asemeni, l-am dat exilului.  Mai alaltăieri, o gaşcă de comunişti l-a alungat din Ţară pe regele MIHAI. Împinşi spre raiul impus al exilului au fost şi COANDĂ, CIORAN, HORIA STAMATU, ELIADE, ENESCU etc. ... etc. Şi „eu nu mă bag ...”a rostit ŢARA noastră tăcînd complice! Aşa se face că naţiunea română şi vivacitatea poporului român au decăzut în haotismul mjizerabil actual. Politrucul iliescubate naţiunea cu parul, vizibil - şi nimeni nu-i  bagă unghia în gît. Ne-au scuipat în obraz PETRE  ROMAN, PATAPIEVICI, MANOLESCU, DINESCU, CĂRTĂRESCU, BANUŞ, BENIUC, PORUMBACU şi alţii. Impasivitatea poporului român a favorizat naşterea celui mai odios FIU AL POPORULUI - ceauşescu! Ce dacă l-au împuşcat politrucii lui pe pragul sfântului Crăciun ’89 ?!? A fost şi aceasta tot o cacealma. Comuniş-tii cu mecle umane şi-au schimbat tartorul şi îşi bat în continuare joc de destinele umane ale românilor. Este regretabil şi chiar condamnabil că noi, oamenii normali, nu colaborăm, nu ne implicăm mai de loc în efervescenţa cotidiană. V-am mai spus adesea că somnul raţiunii naşte monştri. Ei bine, aceşti mini-maxi monstruleţi suntem noi, fiecare dintre  alde  eu nu mă bag. Noi, aceştia blânzii, nu intervenim prompt când provocatorii, denigratorii ne calcă pe bătătură. Aşteptăm ca salvarea să vină din Ţară, iar cei din puşcăria indolenţei de acasă doresc mură în gură de la noi - ăştia liberii. Am un prieten vechi, oltean, fost timonier -  ANGHEL  ZAHARIA - care  a  satirizat  şi sintetizat splendid halul nostru de indolenţă. - Măi bătrâne, prietene, sunt la mare necaz, dă-mi un sfat bun te rog ... îl imploră cândva ... careva.

- Omule bun, îi răspunde profund sfătos fostul matroz:  fă cum ştii!!! Apoi rîde zeflemist... Păi să nu-ţi dai palme?!? Nu mă bag ... este contrastul lui KINEO-mişcare. Precizez că mişcarea este VIAŢA, iar noi, oamenii suntem şi sămânţa dar şi fructul de cules din grădina vieţii. V-aş mai spune că fuga de acasă – EXILUL - nu este cea mai concludentă probă a libertăţii. În definitiv  exilul nu ni l-am ales, el ne-a fost impus, ne învaţă celebrul nostru naist GHEORGHE ZAMFIR. Artistul a debitat aceasta din experienţa proprie fiindcă şi el a gustat exilul, s-a implicat - cu triste consecinţe ... Alde neica nimeni nu s-au implicat în apărarea lui şi a nimănui, drept care privim cu ochii uimiţi  la spectacolul stupid al minorei noastre existenţe. Eu mă implic prieteni în această volbură. Primesc lovituri crunte. Dar trag şi eu mereu în monştrii care mă agresează. Trag în ei cu versul şi cu laserul minţii! ...

 

2015 - la Montreal